„Albert e un instrumentist care folosește surdina, un poet îndrăgostit care are perversitatea de a-și prelungi așteptarea.”
„Albert Denn este un poet de maximă serenitate, poezia lui e un mix între un haiku și un koan, ceva misterios. […] delicatețe, fragilitate, tăcere.”
„O poezie diferită care se desprinde de cotidianul atât de înrădăcinat în poezia actuală.”
„Albert este un căutător de idei, dar nu unul care vrea să se afilieze curentului, ci unul care vrea să se afle pe sine.”
„Puţinătatea cuvintelor din care Albert Denn face poezie duce după ea şi pauperitatea limbajului poetic, la cel lexical mă refer, care însă dezvoltă un substrat ideatic de reală vitalitate. Cerebral, rece uneori, dar şi atent la detalii de moment, de viaţă, de lume, poezia astfel scrisă îl apropie de un anume autenticism care se aşează în pagină cu o singularitate ce-i dă dreptul la o astfel de categorisire. (…) Sunt şaptezeci şi trei de fragmente, cele mai multe memorabile, bine scrise, cu o experienţă a simplificării notaţiilor, încărcate cu sensuri, pe care, dacă vrei să le înţelegi, trebuie să le citeşti cu atenţie.”
„Parnasul acestui poet nu este un munte, ci un ocean liniștit în care se înoată cu privirea.”
„Un insolit pictor de tablouri pentru totdeauna.”
« La simplicité apparente de ces poèmes […] surprend par des réflexions profondes. »
« Les courts poèmes aphoristiques d’Albert Denn mettent en lumière l’éclat net d’une pensée en filigrane. »
„Albert Denn scrie o poezie telepatică, una care transmite dincolo de versul scris.”
„Albert iese în evidență prin multe trucuri lirice bine ticluite, dar amprenta lui marcă înregistrată e aceea că lasă fără prea mare efort pe pagină mici bijuterii după care alții sapă mult și bine.”
„În textele lui, când se termină versul abia atunci începe poezia.”
„delicatețea și sensibilitatea curg în textul său precum un fluviu liniștit, niciodată tulbure”
„Poate aici se ascunde adevărata forță a lui Albert Denn, în ceea ce vrea să descopere pentru a simți dincolo de liniște”
„Poemele lui Albert Denn se citesc ușor, dar se digeră în timp, nefiind altceva decât pilule poetice cu eliberare prelungită. La nevoie (sau de plăcere) se poate relua lectura lor, ori de câte ori o cere situația creată.”
« Ce recueil de poèmes en trois langues n’est pas un simple exercice de style; c’est une aventure placée sous le signe de l’hybridité spatiale et émotionnelle. »
« À l’encontre des poètes protestataires roumains des années 2000 dont la production avait absorbé les apports de la culture de masse, Albert Denn s’oriente vers un délicat lyrisme introspectif, fondé sur des images minimalistes, mais non moins dépourvues d’efficacité que l’excessif épanchement du Moi. »
« Dans un style dépouillé mais incisif, le poète construit sa quête de sens en jouant sur une forme de « simplexité » poétique. »
« Albert Denn […] inaugure un langage particulier, en tension entre la densité du réel et sa défiguration. »
« Ce que partagent les énoncés du poète roumain, c’est la trouvaille, la surprise et parfois la fulgurance du rapprochement entre deux réalités éloignées de façon à dégager l’unité fortuite, mais malgré tout fondamentale. »
« Un art du peu et du silence que laisse respirer le blanc de la page. »
« Sa poésie nous dit qu’habiter le monde, c’est d’abord habiter la langue, ce lieu d’exil et de refuge. Une hybridité-ubiquité qui saisit autant les liens que les fractures. »
« Un splendide recueil dont on tourne les pages à l’envi, qu’on lit et relit comme un idéal à atteindre : celui d’une poésie avec sa propre magie, qui révèle le monde avec les yeux de l’âme. »
